Natura in bratele toamnei
Este o zi de toamna cu cer innorat si soare care incearca sa-si strecoare valurile aurii printre balaurii care cladesc un lant de munti.
Fata de acum o luna, totul e schimbat. Gradina este trista si vestejita. Adierea vantului imprastie frunzele ruginite si patate de tristetea toamnei. Cu privirea in pamantul umed, florile renunta cu greu la bogatiile lor colorate. Dezbracati, copacii privesc cu amaraciune catre oaspetii caselor noastre care si-au parasit cuiburile si au fugit de zile rele.
Incet, lantul muntos de nori albi, care aluneca sub soare, vine cu unsunet si aprinde in cer un fulger. Pamantul dezmortit, raspunde semnalului si se simte acoperit de asprimea toamnei.
Ploaia paseste incet pe alte meleaguri, lasand in urma ei o raza aurie ce mangaie natura.
La apus, un stol de radunele se roteste pe sus si se inalta in adancul cerului.
Noaptea, natura adoarme ascultand cantecul greierilor, urmand ca a doua zi sa se trezeasca in bratele racoroase ale toamnei.
